Unul dintre cele mai interesante obiective turistice de pe cuprinsul orașului Famagusta este Moscheea Lala Mustafa Pașa. Catedrala este una dintre cele mai impresionante clădiri cu arhitectură francă care pot fi admirate în Europa Estică. Construcția lăcașului de cult a debutat în anul 1300, fiind situată pe ruinele unei biserici ceva mai vechi. În ceea ce privește arhitectura, se aseamănă destul de mult cu Catedrala din Reims, precum și cu Catedrala Sf. Sofia din Nicosia. Privind cu atenție moscheea veți putea observa pagubele provocate în urma bombardamentelor otomane. După ce Famagusta a intrat sub ocupație otomană, pe turnul de nord al catedralei a fost dispus un minaret, iar catedrala a fost transformată în moschee. Deasupra intrării principale există un vitraliu, care are forma unei roze. Genul acesta de ferestre este o trăsătură predominantă a lăcașurilor de cult din perioada medievală. În fața Moscheii Lala Mustafa Pașa, veți vedea un smochin, acesta fiind considerat a fi cel mai bătrân copac din Famagusta, dacă nu chiar din întreg Cipru. După căderea Ierusalimului, regii din dinastia Lusignan a fost încoronați în această catedrală. Odată ce orașul Famagusta a intrat sub ocupația otomanilor, catedrala Sf. Nicolae a fost transformată în moschee. Astfel, toate picturile și frescele au fost acoperite cu un strat de tencuială, iar statuile sfinților au fost distruse. Vitraliile au fost înlocuite cu sticlă transparentă, iar rămășițele ultimilor regi ai Ciprului au fost înlăturate din interiorul lăcașului de cult. Inițial moscheea a fost numită Moscheea Sfânta Sofia din Gazimagusa, iar în anul 1954, a fost redenumită primind numele lui Mustafa Pașa, vizir al Sultanului Selim al II-lea.
Alături de Moscheea Lala Mustafa Pașa puteți admira medresa istorică din Famagusta. Medresa este o școală religioasă care funcționează în jurul unei moschei. Medresa din Famagusta a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, având o arhitectură tradițional otomană. În cadrul medresei funcționează astăzi un restaurant.
Catedrala Sf. Nicolae nu este singura biserică din Famagusta care a fost transformată în moschee. Și Biserica Stavros a fost transformată în local de rugăciune pentru musulmani. Această moschee nu trebuie confundată cu Moscheea Lala Mustafa Pașa. După ce otomanii au ocupat Cipru, lăcașului de cult i-a fost adăugat un altar și un amvon. În curtea moscheii, există trei morminte ce aparțin unor personalități politice otomane.
Moscheea Tanners datează din secolul al XIV-lea, fiind construită de către iacobiți. În timpul otomanilor, moscheea era loc de rugăciune a tăbăcarilor, care lucrau în această zonă a orașului Famagusta. În timp, numărul tăbăcarilor din Famagusta a scăzut, iar moscheea a ieșit din uz. O altă moschee interesantă de pe cuprinsul orașului Famagusta este reprezentată de Moscheea Akkule. Această moschee a fost construită de către otomani în anul 1618. După ce au cucerit Famagusta în anul 1571, otomanii au construit o nouă intrate în oraș, iar ca loc de rugăciune pentru gărzile ce păzeau intrarea în oraș au construit această moschee. Moscheea Akkule este construită din piatră cioplită, are o formă neregulată, pentru a se încadra între zidurile venețiene. Moscheea a fost recondiționată pe durata secolului al XVIII-lea, iar în prezent funcționează drept centru de informare turistică.
Despre Moscheea Sinan Pașa se crede că a fost construită în jurul anului 1360, din donațiile lui Simon Nostrano, unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri din Famagusta. Moscheea a luat locul Bisericii Sfinții Petru și Pavel, una dintre cele mai spectaculoase catedrale gotice din Famagusta. Deoarece zidurile sale erau atât de înalte, au trebuit construite contraforturi care să le asigure echilibru. După cucerirea orașului Famagusta, otomanii au transformat lăcașul de cult în moschee. Aceștia i-au adăugat un minaret în colțul de sud-vest. În timpul ocupației britanice, moscheea a servit drept depozit pentru cartofi și cereale, motiv pentru care este cunoscută în rândul locuitorilor din Famagusta drept Moscheea Grâului. În decursul existenței sale a servit și drept magazin, bibliotecă, cafenea și sală de dans. În prezent se află în plin proces de renovare.
Zidurile fortificate ale orașului Famagusta se întind pe o lungime de 2 mile și înconjoară în totalitate parte veche a orașului. Acestea sunt extrem de bine conservate. În anul 1489, când venețieni au intrat în stăpânirea orașului Famagusta, acesta avea deja ziduri de apărare, însă aceste ziduri erau înalte și subțiri pentru a apăra orașul de săgețile atacatorilor. Spre finalul secolului al XV-lea, tehnicile de război avansaseră, iar apariția prafului de pușcă însemna că orașul Famagusta trebuia să dispună de ziduri care să fie o pavăză în calea tunurilor. Astfel, venețienii au început să transforme zidurile de apărare, acestea fiind îngroșate, iar fantele redundante de unde se trăgea cu arcul au fost închise. În ziduri s-au dispus deschideri pentru tunuri și alte echipamente de război. Bastionul Rivettina (Poarta Terestră) a fost extins și întărit. În colțul de nord-vest al orașului Famagusta, considerat cel mai vulnerabil punct al orașului, a fost construit Bastionul Marttinengo. În anul 1570, otomanii au atacat Insula Cipru, ocupând întreg teritoriul său, mai puțin Famagusta, pentru care a fost necesar un asediu de zece luni. În timpul acestui asediu, otomanii au pierdut circa 50. 000 de soldați, atacând zidurile cu 150.000 de mingi de tun.
Un alt edificiu fortificat de pe cuprinsul orașului Famagusta este Turnul lui Othello. Inițial turnul avea menirea de a proteja portul. Totodată acesta constituia principala poartă de intrare în oraș. Venețienii s-au decis să sporească eficacitatea acestei fortificații, astfel au încorporat-o în zidurile de apărare ale Famagustei. Deasupra intrării principale este reprezentat leul înaripat al Sfântului Marcu, patronului Veneției. În timpul secolului al XVI-lea, Turnul lui Othello era folosit pe post de închisoare. Se crede că în timpul asediului otoman, negustorii venețieni și-ar fi ascuns bogățiile în zidurile Turnului lui Othello, deoarece nu li s-a permis să părăsească Famagusta tot cu averile lor. În curtea interioară a turnului se organizează uneori spectacole folclorice.
Poarta Mării a fost construită de către venețieni în anul 1496, în scopul de a proteja orașul Famagusta. Deasupra porții este dispusă o sculptură a leului venețian a Sfântului Marcu. Se crede că marmura folosită la sculptarea leului ar fi fost adusă din orașul Salamis. O legendă spune că în timpul nopții leul își deschide gura, iar cel care va reuși să-și pună mâna în gura leului va obține o avere imensă.